Fosta Prefectură, azi Muzeul de Științele Naturii

       Istoric clădire

Clădirea în care funcţionează Muzeul de Ştiinţele Naturii datează de la sfârşitul sec. XIX (1898) și este monument istoric, fiind înregistrată în lista monumentelor istorice din anul 2010, cod BT-11-m-B-01970 cu denumirea “Fostă prefectură, azi Muzeul de Ştiinţele Naturii’’. Se află în patrimoniul Consiliului Judeţean Botoşani, dată în administrare Muzeului Judeţean Botoşani prin decizia nr.135/6 aprilie 1984 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Botoşani.
Istoria clădirii începe în anul 1893 când, în şedinţa Consiliului General al Prefecturii judeţului Dorohoi din 15 ianuarie se votează luarea unui împrumut în vederea construirii unui Palat Administrativ şi a unei cazarme pentru armata teritorială. Câţiva ani mai târziu, în 1898, prin ordinul Ministrului de Interne Nr.6830 şi având la bază jurnalul şedinţei Consiliului de miniştri, se decide construirea Palatului Administrativ la Dorohoi. Licitaţia publică pentru darea în antrepriză a lucrărilor de construire a clădirii a avut loc în data de 26 martie 1898 în pretoriul Prefecturii judeţului Dorohoi, conform planurilor şi devizului de lucrări aprobat de Ministrul de Interne prin ordinul nr.15622 din 11 septembrie 1897, valoarea lucrării fiind de 230.000 lei. Licitaţia a fost câştigată de ing. Alexandru Saint-Georges cu 5% sub devizul lucrării, tot el realizând şi proiectul clădirii. Lucrările au început în aprilie 1898, termenul de finalizare al construcţiei fiind 1 octombrie 1899. Recepţia provizorie a fost făcută în 28 noiembrie 1900, urmând ca lucrările neconforme executate să fie remediate pană la 1 mai 1901.
Clădirea a fost construită în stil baroc, fiind prima din oraș care a beneficiat de alimentare cu apă proprie prin construirea unui puț la demisolul clădirii. De asemenea, a fost prima clădire iluminată folosind generatoare. Ulterior, reparaţii capitale asupra clădirii au mai fost executate între anii 1981-1985.
(Istoric întocmit pe baza documentelor existente în arhiva județului)

       Istoric muzeu

Cele dintâi preocupări pentru realizarea unui muzeu al Dorohoiului aparţin învăţătorului Calinic Istrate, un pasionat colecţionar de arme şi piese numismatice şi mai târziu un „căutător de comori” prin săpăturile arheologice făcute în zonă.

Ulterior, în cel de-al treilea deceniu al veacului XX, sunt consemnate alte două acţiuni de valorificare muzeistică a unor colecţii adunate în timpul activităţii unor inimoşi intelectuali din fostul judeţ Dorohoi. Una dintre acestea a aparţinut Elenei Cuparencu, care în calitate de director al Şcolii primare Nr.2 “Regina Elisabeta” a înfiinţat în anul 1921, în localul acestei instituţii, un muzeu cu exponate de ştiinţele naturii. O altă inițiativă muzeistică, din anul 1928, a fost opera învăţătorului Grigore Racoviţă care, în localul Şcolii Primare ‘’Gheorghe Asachi’’, realiza un muzeu cu colecţii de obiecte istorice, de geologie, geografie şi zoologie. Tot acum, în presa vremii se propunea ca muzeul creat de Gr. Racoviţă să devină ‘’Muzeul Dorohoiului’’.

O altă etapă a istoriei muzeografiei dorohoiene poate fi plasată între anii 1936 şi 1944, interval în care a funcţionat în casele donate de Ioan şi Elena Cuparencu, cu caracter eterogen, etalând în vitrinele sale atât piese de istorie-arheologie cât şi etnografice.

După război, muzeul Dorohoiului renaşte, iniţiativa aparţinând profesorului Gheorghe Romândaşcu. Actul de naştere a acestei unităţi a fost semnat la începutul anului 1950, la iniţiativa profesorului Romândaşcu raliindu-se Constantin Radinschi (pictor) şi ceva mai târziu Ilie Cerneleanu, colegi de breaslă. Muzeul cuprindea atunci colecţii de istorie-arheologie şi ştiinţele naturii, acesta funcţionând pe strada Alexandru Sahia sau Strada Mare, într-o construcţie cu numai două încăperi pentru expoziţia de bază. Ponderea obiectelor din colecţie era dată de piesele de factură istorico-arheologică obţinute în urma unor investigaţii de teren şi a unor donaţii de obiecte culese din satele Raionului Dorohoi de către elevii celor trei profesori „epitropi’’ ai noului Muzeu Dorohoian.

În anul 1953 muzeul înregistra în inventarul său un număr de 975 bunuri culturale încadrate în domeniul arheologie, istorie, etnografie, artă, ştiinţele naturii şi un număr de 148 documente care ulterior au fost predate arhivelor. În anul 1955, când ia fiinţă Muzeul Raional Botoşani, muzeul din Dorohoi înregistra un număr de 1.173 piese.

Muzeul a funcţionat de la înfiinţare şi până în 15 iunie 1968 într-o clădire mică pe str. Alexandru Sahia nr.3. De la această dată, odată cu înfiinţarea judeţului Botoşani, muzeul va deveni de ştiinţele naturii, materialul de istorie, arheologie, artă şi etnografie fiind preluat de Muzeul Botoşani. Micuţa colecţie de biologie, care însuma 105 piese şi 41 de planşe îşi va mări numărul cu încă 247 piese primite în schimb de la muzeul din Botoşani şi va ocupa întregul etaj al fostei Prefecturi a fostului judeţ Dorohoi, parterul fiind ocupat de Bibliotecă şi Casa de Cultură, timp în care clădirea s-a numit Palatul Culturii. Din anul 1979 clădirea rămâne integral muzeului, iar din 1985 găzduieşte şi Galeriile de artă contemporană, sticlă portelan (expoziţie cu caracter permanent).

De la înfiinţare şi până în 1 iulie 1984 muzeul a funcţionat ca unitate subordonată Consiliului Popular al oraşului Dorohoi. De la această dată, conform deciziei nr.135/6 aprilie 1984 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al judeţului Botoşani, muzeul devine secţie a Muzeului Judeţean Botoşani, statut pe care îl are şi în prezent.

Muzeul dispune în prezent de 21 săli de expunere (12 săli cu obiecte din  sticlă-porţelan şi 9 săli cu exponate de istorie naturală), 1 sală pentru expoziţii temporare şi alte activităţi, birouri, depozite şi un laborator de conservare-restaurare.

Galeriile de artă contemporană însumează 651 obiecte din sticlă-porţelan realizate la fosta fabrică de sticlă din oraş sub egida unei tabere de creaţie între anii 1985-1988, folosind ca materie primă nisipul cuarţos de la Hudeşti-Miorcani.

Patrimoniul de istorie naturală însumează 285.151 bunuri de importanţă ştiinţifică din toate grupele sistematice: fosile, roci, plante, moluşte, corali, crustacee, echinoderme, insecte, peşti, batracieni, reptile, păsări şi mamifere. Printre achiziţiile cele mai importante se numără colecţia entomologică prof. Ioan Nemeş, colecţie catalogată ca fiind printre primele din ţară din punct de vedere ştiinţific şi al numărului de exemplare colectate de către un singur colecţionar, colecţia de lepidoptere exotice farmacist Weber Wilhelm, colecţia de păsări exotice (Zair-Africa) profesor Rang Cătălin, etc.

Muzeul face schimburi de publicaţii cu muzee din ţară şi din străinătate, fapt care a dus la îmbunătăţirea substanţială a literaturii de specialitate, biblioteca muzeului având peste 6.000 volume.