La o aruncătură de băț de Botoşani, după nici 45 de Km, trecând pe lângă renumitele păduri de poveste din Codrii Herţei, așezat parcă spre a ieși în cale drumeților, se află satul Hilişeu-Crişan. La prima vedere, pare un sătuc fără prea mare importanță, modest, așa cum sunt mai toate satele din ținuturile românești dinspre nord.
Ai spune așadar că nu ascunde comori neștiute. Că e un sat ca oricare altul, în care singurele avuții sunt gospodăriile cu orătăniile lor și aerul curat. Dar lucrurile nu stau tocmai așa. Cum intri în sat, venind dinspre Dorohoi, vei găsi pe partea stângă, un monument istoric de categoria A, de interes național.
Vei zări o biserică veche parcă de când lumea, din lemn, cum rar ți-a fost dat să vezi. Decorată cu elemente arhitecturale aparte, cu sfinți care veghează pe zidul de la intrare și o clopotniță cum doar mănăstirile benedictine mai au, acestea având influențe baroce, tipic apusene, fiind cu totul deosebite pentru această zonă a țării. Cele 13 statui ale sfinților sunt în mărime naturală și îi reprezintă pe cei 12 apostoli împreună cu Iisus Hristos.
Biserica este unică în țară și in Europa, atât prin aspect, cât mai ales prin însemnătate. Jumătate catolică, jumătate ortodoxă, biserica nu este doar o comoară arhitectonică, ci inclusiv una culturală și spirituală. Astfel, sunt unite aici, sub același acoperiș, cele două credințe dezbinate prin Marea Schismă din 1054.
Biserica de lemn a fost construită în anul 1802 pe cheltuiala boierului Vasile Curt, stăpânul de atunci al moșiei Hilișeu. Deasupra ușii de intrare, sub o serie de sculpturi florale, se află săpat în ușorul ușii „1802, mai 21”. Conform tradiției locale, biserica ar fi fost nucleul unui schit de călugărițe, așezat în mijloc de codru. Biserica a fost completată într-o fază ulterioară cu poartă și zid de incintă, de o nouă generație din familia proprietarilor de moșie, Alecu și Ana Curt. Bătrânii satului povestesc că „Ana, soția boierului, a fost catolică și boierul a fost ortodox … ca să nu se certe cu soția sa, a făcut clopotnița și gardul în stil catolic.” Această clopotniță este ridicată de către Ana Curt, născută Berneasa, (1832-1867), pe la 1858, odată cu monumentul funerar din incinta bisericii. Pe monumentul funerar se poate citi, pe latura de sud, următoarea dedicație: „Aleco și Anna de Curt stăpânitori din Hilișei didică acest monumânt mult jeliților ai lor copii Anna, Gheorghie, Alecsandru, Oto, Maria și Vasilie, înființat în anu 1858”. Pe fața de răsărit a monumentului sunt trei plăcuțe de marmoră scrise. Pe cea din stânga se poate citi: „Alecu Curt decedat în anul 1889, în luna iunie, binefăcătorul și stăpânitorului acestor locuri … recunoscătoare: Didina și Eugenia”.
Biserica a fost în timp înzestrată cu odoarele necesare de aceeași familie de ctitori. Pe o icoană se poate citi: „Această sfântă icoană s-a făcut de robii lui Dumnezeu Alexandru, Anica și fiul lor George, familia Curt, anul 1854 martie 11 zile”.
Tur virtual 360
